In Piata Uiversitati nu mai sunt 2.000-3.000 de oameni. Dar sunt cam 150 în permanență. Iar acești 150 fac cât 15.000 și concertul pe care îl oferă se ridică la nivelul celor mai frumoase momente oferite de Opera Română sau de Filarmonica George Enescu. Atât versurile (și le știm cu toții), cât și pasiunea din voci sunt medicament pentru urechile celor de acolo, urechi ce au ajuns să facă bube de la vocea hârjâită a bețivului care își spune PREȘEDINTE sau a piticului marionetă care își spune PRIM-MINISTRU.
Dar frumusețea momentului nu se opreste aici. Am reusit să vad azi o Românie pe care o credeam pierdută definitiv (sau măcar pentru mult timp). Azi am reusit să dau mâna cu o Românie civilizată, educată, plină de bun simț si rațiune.Cum? Unde?Păi tot în Piața Universității, unde personajul cu barbă albă și fes cu geacă neagră din imaginea de mai jos a venit cu ceai fierbinte și pizza. Nimeni nu s-a înghesuit, nimeni nu s-a împins, nimeni nu a strigat. Au venit oamenii pe rând, au luat câte un pahar de ceai, au spus mulțumesc, eventual au luat și i-au dus și celui de lângă.
Apoi unii au luat câte o felie de pizza. Am auzit de mai multe ori “mulțumesc, am luat, dați-i altcuiva”.
Ați fi crezut că puteți auzi asa ceva în România? Rețineți: în Piața Universității sunt doar “viermi”, “ciumpalaci” și ceva “mahala ineptă”. Ei bine, eu am văzut și auzit asa ceva azi. Bravo România!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu