Lovitura de stat parlamentară: statul de drept sub ameninţare!

După acest necesar excurs teoretic putem să evaluăm mai corect implicaţiile gravissime ale deciziei luate de Parlamentul României privind restrângerea atribuţiilor Curţii Constituţionale şi eliminarea prevederilor din legea Curţii Constituţionale potrivit cărora hotărârile Parlamentului erau supuse validării acestora de către Curtea Constituţională. Prin diminuarea prerogativelor Curţii Constituţionale Parlamentul României aduce, de fapt, un enorm prejudiciu ordinii constituţionale democratice din România. Acest fapt este cu atât mai grav cu cât el este motivat de un interes politic conjunctural (suspendarea lui Traian Băsescu) prin care se urmăreşte de fapt schimbarea caracterului regimului politic din România (prin eliminarea rolului politic al Preşedintelui României). Întreprinderea parlamentarilor noştri echivalează de fapt cu iniţierea unei lovituri de stat, prin care o putere a statului (cea parlamentară) subminează şi intenţionează să-şi subordoneze celelalte puteri (judecătorească şi executivă). Caracterul aparent paşnic al acestei lovituri de stat in nuce aplicate de către actuala majoritate parlamentară nu trebuie să obscureze dimensiunile deosebit de grave ale deciziei prin care se restrâng prerogativele Curţii Constituţionale în vederea eliminării unei ramuri a puterii executive (preşedenţia) care s-a dovedit extrem de importantă pentru autonomizarea justiţiei faţă de politică şi pentru consolidarea statului de drept în România. Situaţia este cu atât mai serioasă cu cât actuala majoritate politică nici măcar nu este rezultatul unui proces electoral autentic ci a fost constituită prin manevre şi combinaţii între diferite grupări din parlament.
Accesul de „hitlerism parlamentar” de care dă dovadă actuala majoritatea USL ar trebui să pună pe gânduri pe toţi cetăţenii responsabili şi în primul rând pe cei din instituţiile abilitate să vegheze la apărarea ordinii constituţionale din România. Ceea ce tocmai au realizat aleşii noştri prin cenzurarea prerogativelor Curţii Constituţionale reprezintă un uriaş pas înainte în vederea demantelării proiectului de construcţie a unui stat de drept democratic în România. Fără domnia legii nu se poate vorbi de existenţa unui stat de drept, indiferent de natura oficială a regimului politic. Or, prin recentele decizii parlamentarii români au demonstrat încă odată că doresc să fie şi să rămână o castă intangibilă, aflată deasupra legii, precum în vremea guvernărilor Iliescu-Năstase.
De fapt, prin sabotarea autorităţii Curţii Constituţionale parlamentarii produc un prejudiciu mult mai serios ordinii constituţionale democratice din România decât l-ar produce o lovitură de stat militară care ar suspenda ordinea constituţională din ţară pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Ceea ce au întreprins aleşii noştri echivalează nu cu o suspendare ci mai degrabă cu o deformare deosebit de perversă a ordinii constituţionale din ţară prin care se crează un precedent periculos pentru aplicarea principiului separării puterilor în statul român. După o lovitură de stat militară eşuată ordinea constituţională poate deveni mai robustă (fapt demonstrat cu prisosinţă în Spania de după puciul eşuat din 23 Februarie 1982). În schimb, modificarea prin majorităţi parlamentare simple a normelor şi instituţiilor fundamentale pentru funcţionarea statului de drept erodează gradual dar ireversibil încrederea populaţiei în capacitatea statului de a furniza lege şi ordine pentru toţi cetăţenii şi deschide calea pentru experimente populiste deosebit de periculoase.
Din fericire, atâta vreme cât România este stat membru al Uniunii Europene, putem spera că subminarea oligarhico-parlamentară a ordinii de drept din ţară poate fi stopată la timp pentru salvgardarea proiectului democratic asumat de întreaga societate românească de după 1989. Încercările disperate de a-l îndepărta pe preşedintele ales al României prin denaturarea ordinii constituţionale şi dezechilibrarea raportului dintre puterile statului reprezintă de fapt ultima încercare de a rămâne la putere a cleptocraţiei crescute şi înstăpânite peste ţară sub oblăduirea guvernărilor din trecut. După condamnarea lui Adrian Năstase cleptocraţii din România au intrat în panică, fiindcă realizează că nimeni nu mai este intangibil.
Controlul unei bune părţi din mass-media şi instrumentalizarea de majorităţi electorale prin corupţie şi populism reprezintă ultimele bastioane ale regimului neopatrimonial cu faţadă democratică instaurat de oligarhii de extracţie post-comunistă în România de după 1989. Nu pot decât să sper că aceste bastioane, construite prin venalitate, minciună şi şantaj, se vor dovedi insuficient de puternice pentru a putea bloca pe mai departe procesul de consolidare a statului de drept în România. Rămâne de văzut dacă oamenii cinstiţi şi vrednici din ţară vor reuşi să se adune şi să se coalizeze în forţe politice capabile nu doar să înfrângă ultimele bastioane ale patrimonialismului post-comunist dar şi să creeze mecanisme instituţionale suficient de solide pentru eliminarea definitivă a derivelor populiste şi oligarhice din democraţia românească.